Fiindca ea statea multa vreme in rugaciune inaintea Domnului, Eli se uita cu bagare de seama la gura ei. Ana vorbea in inima ei, si numai buzele si le misca, dar nu i se auzea glasul.

[1 Samuel 1.12,13]

Dar – veti zice – cum e cu putinta unui om de lume, legat de slujba lui, sa se roage?

Se poate, – si-i foarte usor. Daca nu-i vine la indemina sa alerge la biserica, se poate ruga pe loc, acolo, la slujba lui. Caci ceea ce-i de trebuinta, e mai putin cuvintul decit gindul, e mai putin intinsul miinilor decit predarea sufletului, e mai putin tinuta trupului decit simtamintele.

Ana n-a fost ascultata pentru ca strigase cu glas tare si inalt, ci pentru ca facuse sa izbucneasca glasuri mari in inima ei. “Glasul ei – este scris – nu se auzea”, si cu toate acestea, Domnul il auzi… Faceti ca ea.

Sf. Ioan Gura de Aur

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod