Era un om bogat, care se imbraca in porfira si in subtire; si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire. La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar, plin de bube. Si dorea mult sa se sature cu faramiturile, care cadeau de la masa bogatului; pana si cainii veneau si-i lingeau bubele.

[Luca 16.19-21]

Pentru bogat, Lazar era o parte a peisajului. Chiar daca l-a observat vreodata, nu i-a trecut prin minte ca ar exista vreo legatura intre el si Lazar. Pur si simplu, nu-i pasa de existenta acestuia, si nu simtea nici un fel de responsabilitate fata de el.

Un om poate fi la fel de bine condamnat, nu pentru ca ar fi facut ceva, ci pentru ca n-a facut nimic.

William Barclay 

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod