You are currently browsing the monthly archive for Ianuarie 2007.

Eu insa voi privi spre Domnul,
imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mintuirii mele,
Dumnezeul meu ma va asculta.
[Mica 7.7]

Dumnezeu este viu – nu e o teorie, ci o realitate pe care astazi pot conta.
Dumnezeu ma iubeste – nu e o teorie, ci o realitate pe care astazi pot conta.
Dumnezeu este cu mine – nu e o teorie, ci o realitate pe care astazi pot conta.
Dumnezeu ma asculta – nu e o teorie, ci o realitate pe care astazi pot conta.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Luati seama dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n’aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu. Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cita vreme se zice: „Astãzi”, pentru ca niciunul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului. [Evrei 3.12,13]

Drumul spre cer nu este asemenea cursei de atletism in care fiecare alearga pe culoarul sau, preocupat numai de victorie, fara a privi in stinga sau dreapta. Dimpotriva, aici, de a privi in stinga si dreapta poate atirna victoria. Si sintem chemati nu doar sa privim, ci sa ne sprijinim, sa ne incurajam, sa ne indemnam. Pentru ca sintem camarazi de lupta, pe un teren ostil, aspru si inselator, iar armata lui Hristos nu abandoneaza pe nimeni.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Domnul sa va faca sa cresteti tot mai mult in dragoste unii fata de altii si fata de toti.
[1Tesaloniceni 3.12]

De regula dragostea e privita ca o baterie. Plina si puternica la inceput, pentru ca apoi, incet, incet, ea sa descreasca, sa se stinga tot mai mult, pina cind in cele din urma dispare. Chiar si in domeniul spiritual noi preluam acest model, cind vorbim cu nostalgie despre „dragostea dintii”.
Paradoxal, Pavel vorbeste despre un model inversat, in care dragostea creste, se mareste tot mai mult, cu fiecare zi. Iar aceasta crestere nu-si poate avea originea decit in Dumnezeu.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

In ce va priveste pe voi, fratilor, eu insumi sint incredintat ca sinteti plini de bunatate, plini si de orice fel de cunostinta, si astfel sinteti in stare sa va sfatuiti unii pe altii.
[Romani 15.14]

Pe masura ce parcurg aceste texte [unii pe altii / unii altora] ma conving din ce in ce mai mult ca un crestin este chemat sa fie un alt Christos [alter Christus] al timpului sau. Adica [pastrind proportiile], fiecare dintre noi ar trebui sa fie, la locul si timpul sau, ceea ce a fost Domnul pentru contemporanii Sai.
Caci un Copil ni s’a nascut, un Fiu ni s’a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: …Sfetnic [Isaia 9.6]

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Mingiiati-va [incurajati-va] dar unii pe altii cu aceste cuvinte. [1Tesaloniceni 4.18]

Si aceasta porunca loveste in mitul „omului puternic”, atit de raspindit astazi. Numai cei slabi au nevoie de mingiiere, mingiierea e semn al slabiciunii.
De fapt, nu de mingiiere fugim, ci de implicatiile ei. Refuzam sa ne asumam vulnerabilitatea, limitele, slabiciunile, esecurile, si toate celelalte fete ale naturii umane. Si totusi [tocmai din pricina acestor lucruri] avem nevoie disperata de mingiiere, iar Dumnezeu o stie. Isus se numeste pe Sine Mingiietor, la fel ca si pe Duhul ce L-a promis [alt Mingiietor].
Binecuvintat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mingiieri, care ne mingiie in toate necazurile noastre, pentruca, prin mingiierea cu care noi insine sintem mingiiati de Dumnezeu, sa putem mingiia pe ceice se afla in vreun necaz! [2Corinteni 1.3,4]

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Dumnezeu a intocmit trupul in asa fel ca sa dea mai multa cinste madularelor lipsite de cinste: pentru ca sa nu fie nici o desbinare in trup, ci madularele sa ingrijeasca deopotriva unele de altele. [1Corinteni 12.24,25]

Imaginea trupului ne trimite la aceiasi interdependenta [tare nesuferita pentru noi, oamenii moderni, care ne definim implinirea prin a fi „pe picioarele noastre” si a nu depinde de ceilalti]. Totusi Dumnezeu spune ca fiecare este in acelasi timp unic si incomplet. Adica el are ceva ce numai el poate oferi [intr-un anume loc si intr-un anume moment], si are nevoie de ceea ce ii pot oferi ceilalti din „trup” pentru a fi „intreg”.
Nu e nimic degradant in a primi de la celalalt [asa cum ochiul nu se simte injosit ca are nevoie de mina pentru a se spala, sau de picior pentru a se deplasa] atita vreme cit iti intelegi locul si rolul in trupul lui Hristos.
Pe de alta parte, a zis Capul ca intotdeauna „e mai ferice sa dai decit sa primesti”.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Invatati-va … unii pe altii. [Coloseni 3.16]

Desigur, aici e putin incomod acel „unii pe altii”. Adica nu prea cade bine celor care le stiu pe toate, care dau lectii, care au intotdeauna raspunsul potrivit, care stiu „mai bine”, si care intotdeauna se gasesc in pozitia de a invata pe ceilalti.
In realitate, lucrurile sint simple: invatam unii de la altii. Fiecare are ceva de oferit. Noica spunea ca in relatia profesor/elev, sau maestru/discipol, nu intotdeauna e foarte clar cine da si cine primeste.
La fel, cred eu, stau lucrurile si in cazul discutiilor in contradictoriu. Ele ar trebui purtate numai in atitudinea de a invata unii de la altii, si nu de a le baga celorlalti pe git „adevarul meu”.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intiietate altuia. [Romani 12.10]

A da intiietate celuilalt inseamna mai mult decit a-l privi mai presus de tine insuti, inseamna a actiona in consecinta. Poate ca o atitudine de smerenie ar putea fi simulata, dar a simula comportamentul smerit, e dureros [si zic eu imposibil] pentru cel care nu este asa.
A da intiietate celuilalt e cel mai bun leac pentru a ne vindeca de invidii, gelozii, suspiciuni, birfe, si de ideea ca noi concuram unul impotriva altuia.
Si, a da intiietate celuilalt inseamna mai mult decit a-l lasa sa intre el primul pe usa bisericii. 🙂
Inseamna a pune binele lui inaintea binelui tau… dar deja cred ca ma duc cu gindul prea departe.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Vorbiti intre voi [unii cu altii] cu psalmi, cu cintari de lauda si cu cintari duhovnicesti, si cintati si aduceti din toata inima lauda Domnului. [Efeseni 5.19]

Desigur nu-i vorba de a ne recita versete unii altora si de a comunica prin intermediul lor.
M-am intrebat totusi, ce este caracteristic psalmilor, de ne sint recomandati de Pavel ca model de conversatie. Psalmii sint despre viata, si mai mult decit atit, orice situatie de viata o raporteaza la Dumnezeu. Fie ca e vorba de temeri sau de entuziasm, de esecuri sau de biruinte, de indoieli sau de strigatul credintei, de pocainta sau de lauda, pe toate le gasesti in psalmi, si le gasesti legate de Dumnezeu.
O inima plina de Dumnezeu se vede si din vorbire, caci din preaplinul inimii vorbeste gura.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel Legea lui Hristos. [Galateni 6.2]

Mi-am amintit de povestea acelei fetite care avea un fratior ce nu putea merge, si pe care il cara ea in spate oriunde ar fi fost nevoie sa se deplaseze. La intrebarea mirata a unui trecator:
„Fetito, esti atit de mica. Nu-ti este greu sa duci in spate o asemenea povara?”
Raspunsul ei simplu a fost:
„Nu e o povara, e fratiorul meu.”

Sa ne dea Domnul un ochi bun si curat, pentru a ne vedea fratii, si nu poverile.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod