You are currently browsing the monthly archive for Februarie 2007.

Cine zice ca ramine in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus. [1Ioan 2.6]

Nu stiu daca pe la voi/sau in timpul copilariei voastre era acest joc de care vreau sa va spun acum. Pe la noi se numea „ce fac eu sa faca toti” si era foarte simplu. Singura regula, asa cum ii spune si numele, era ca sirul de copii care se forma sa-l urmeze pe cel din fata pretutindeni si sa imite toate miscarile acestuia.
Pina la urma, crestinismul este un mare „ce fac Eu sa faca toti”, cu Hristos in fata sirului.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Duceti-va de invatati ce inseamna: „Mila voiesc, iar nu jertfa!” [Matei 9.13]


Isus le spune asta unor oameni plini de rivna in a apara „cauza lui Dumnezeu”.
Pentru care „a fi sfint” = „a sta departe de pacatosi”.
Pentru care principiile sint mai importante decit oamenii.
Oameni care isi asumasera rolul de militieni bisericesti.
Si care, desigur, erau experti in „voia lui Dumnezeu”.

Iar Domnul ii trimite inapoi la abecedar. Pentru ca le scapase un lucru elementar.
Pentru Dumnezeu conteaza OMUL.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v’ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfirsit: viata vecinica. [Romani 6.22]

Trecut, prezent si viitor. Cel care prin credinta a fost eliberat de pacat, a devenit robul lui Dumnezeu, iar aceasta lucreaza in viata lui transformarea dupa chipul Mintuitorului [sfintirea]. Si cel mai important, el stie unde se duce, incotro merge Calea pe care a pornit, este sigur de destinatie. Viata vesnica.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

David a mai zis:
„Domnul, care m’a izbavit din ghiara leului, si din laba ursului, ma va izbavi si din mina acestui Filistean.” [1Samuel 17.37]

In momentele decisive ale vietii, atunci cind treci prin incercari mari sau trebuie sa actionezi numai prin credinta, pe linga increderea in promisiunile lui Dumnezeu si puterea Sa de a le implini, un mare sprijin gasim in experientele trecute, in care deja am putut vedea mina lui Dumnezeu in viata noastra.
Iata de ce cred ca e important sa ne formam deprinderea de a vedea si recunoaste interventiile lui Dumnezeu in „banalul cotidian”.
Cind/daca vom da piept cu Goliat, ursii si leii biruiti acum prin puterea lui Dumnezeu vor fi o sursa de incredere.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

El m’a scos la loc larg, si m’a scapat, pentru ca ma iubeste. [Psalmul 18.19]

Interesant cum asociem momentele negative din viata cu lipsirea de spatiul privat [sau invadarea lui].
„A fi in strimtorare”, „a fi incoltit”, „a nu vedea nici o iesire”, „a fi ingradit”, „a fi pus la colt”, etc.
Prin contrast, eliberarea vine ca „loc larg”, unde te misti, gindesti, vorbesti, traiesti in voie.
Dumnezeu este responsabil de largirea orizontului.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

David e vinat de Saul care-i vrea moartea, e singur, e nevoit sa fuga mereu fara a ramine prea mult intr-un loc, ajunge chiar sa faca pe nebunul pentru a isei dintr-o situatie primejdioasa, iar Dumnezeu decide ca e timpul sa-i trimita ceva ajutoare.

Toti cei ce se aflau in nevoie, care aveau datorii, sau care era nemultamiti, s’au strins la el, si el a ajuns capetenia lor. Astfel, s’au unit cu el aproape patru sute de oameni. [1 Samuel 22.2]

Toti ratatii.
Totusi, acestia sint cei care mai tirziu, vor forma acea unitate de elita bine cunoscuta in Israel si temuta de dusmanii lui, numita „vitejii lui David”.
La fel, cind Domnul a trait pe pamint, aduna in jurul sau cele mai stranii si nepotrivite personaje. Si face din ei „apostolii lui Hristos”.
E uimitor ce poate face Dumnezeu din nevoile noastre, din datoriile noastre, din frustrarile si neimplinirile noastre. Undeva in spatele lor se ascund „vitejii” de astazi, iar El poate si stie sa-i scoata la iveala.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

…cel ce se increde in Domnul, este inconjurat cu indurarea Lui. [Psalmul 32.10]

Traim intr-o atmosfera aparte. Nedetectabila de simturi, dar nu mai putin reala.
Cel ce se increde in Domnul traieste, se misca, respira in har.
Gindeste, vorbeste, faptuieste prin har, faptele harului.
Creste in har.
Cum se mai zice prin filme:
„Sinteti inconjurati, predati-va!” 🙂

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Dupa ce a mincat, a prins iaras putere.
Saul a ramas citeva zile cu ucenicii, cari erau in Damasc.
Si indata a inceput sa propovaduiasca in sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu.
Toti ceice-l ascultau, ramineau uimiti, si ziceau:
„Nu este el acela care facea prapad in Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta?
Si n’a venit el aici ca sa-i duca legati inaintea preotilor celor mai de seama?”
[Fapte 9.19,21]

Ascultatorii lui Pavel [fost Saul] nu sint uimiti de mesajul acestuia, nici de elocventa sau talentul sau oratoric, ci de transformarea petrecuta in el.
Aceasta este adevarata marturie pe care el [ca orice crestin] a avut-o de dat in fata lumii. O viata schimbata de intilnirea cu Isus.
Cum zicea vorba aceea: „Ceea ce faci [esti] vorbeste atit de tare incit nu pot auzi ce spui.”

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci! [Evrei 13.8]

Iata de ce e mai important in cine crezi, decit in ce crezi [traditie/dogma/teologie].
Iata de ce e mai impotant fata de cine esti loial, nu fata de ce [biserica/institutie/autoritate omeneasca].
Iata de ce e mai important pe cine asculti, decit de ce asculti [legi/porunci/principii/manuale].

Si mai ales, iata principalul motiv pentru care avem nadejdea mintuirii. Pentru ca la temelia ei se afla credinciosia Lui si nu angajamentele noastre, se afla neschimbatoarearea Lui dragoste si nu schimbatoarele noastre atitudini.
Isus Hristos este astazi acelasi care acum 2000 ani reda vederea orbilor, elibera demonizatii, schimba vietile celor pacatosi, dadea mincare celor flaminzi, vestea adevarul celor ce traiau in minciuna, si care ne-a iubit pe toti cu acea dragoste neconditionata si totala pina la capat.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Vinul nou trebuie pus in burdufuri noi. [Luca 5.38]

„nu parasim credinta data sfintilor odata pentru totdeauna”
„ramineti la vechile pietre de hotar”
„asa au facut/crezut parintii nostri”
„a fost bun pentru mine, de ce n-ar fi si pentru copiii mei”
„pe vremea mea…”
„asa a fost dintotdeauna”

Semnele inadecvarii. Semnele ca burduful s-a invechit. Semnele ca flexibilitatea [semn al viului] s-a pierdut. Noul nu-si mai gaseste loc in viata decit daca se conformeaza asteptarilor, tiparelor, prejudecatilor noastre.

De aceea, cind Dumnezeu vrea sa toarne vin nou in aceasta lume [adica sa se prezinte pe Sine relevant, contemporan, pe limba generatiei zilei], incepe prin a innoi burdufurile.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Uriti raul, cei ce iubiti pe Domnul! [Psalmul 97.10]

Ce imperativ!
„Uriti raul!”
Si mai ales adresat cui? Celor ce iubesc. Pe Domnul.
A iubi pe Domnul inseamna a uri raul [in esenta lui, pacatul], pentru ca Dumnezeu este Binele. Si desi in viata noastra par a coexista fara probleme [binele si raul], ne place [uneori la fel de mult] si unul si celalalt, in realitate nu le poti iubi pe amindoua [vezi si zicerea lui Isus despre sluga la doi stapini]. Iata un nou element pentru a testa cit de mult Il iubesti pe Dumnezeu. Il iubesti atit de mult, cit urasti raul.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod



Orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, zabavnic la minie.
[Iacov 1.19]

Textul acesta spune intr-o fraza, cit spun altii intr-un intreg tratat despre relatii, comunicare si prevenirea conflictelor.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Isus a ridicat ochii in sus, si a zis: „Tata, Iti multumesc ca M’ai ascultat. [Ioan 11.41]

Neobisnuita rugaciune. Lazar e inca in mormint, miracolul invierii nu a avut loc [inca], iar Isus se grabeste sa multumeasca. Poate ca, din punct de vedere uman, e nepotrivit sa cinti cintece de biruinta inainte de batalie, sa strigi „hop” inainte de a sari, sa iti pui medaliile inainte de concurs.
Rational, chiar si a face asta in rugaciune e gresit. Este incumetare.
Totusi, pentru cel care cauta voia lui Dumnezeu in viata sa, este o incumetare la care Isus ne provoaca.
De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cind va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea. [Marcu 11.24]

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

…umblam prin credinta, nu prin vedere. [2 Corinteni 5.7]

Incearca sa inchizi ochii si sa nu „umbli prin vedere”.
Incearca apoi acelasi lucru, dar tinut de mina de cineva care te indruma.
Sint doua adevaruri simple.
1. Sintem orbi. Daca recunoastem asta, admitem ca nu ne putem bizui pe noi insine. Ne lipseste perspectiva vesniciei, ne scapa imaginea de ansamblu, viitorul este pentru noi in intuneric, nu sintem constienti de posibilele implicatii ale actiunilor noastre.
2. Cine vrea totusi sa umble [pe Cale], are nevoie de Calauza. Iar esenta relatiei dintre orb si calauza sa este increderea. Stiind ca acela are un simt care lui ii lipseste, se lasa pe mina lui. Se abandoneaza, crezind in bunele lui intentii, in vederea si discernamintul sau, in faptul ca va fi condus la destinatie.
Acest abandon in credinta e ceea ce in limbajul de lemn bisericesc poarta numele: consacrare, a-L lasa la cirma vietii tale, a te jertfi pe altarul lui, etc…
De fapt e mult mai simplu. In locul vederii tale, preferi credinta in El.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod