You are currently browsing the monthly archive for Martie 2007.

Astfel dar, dupa cum ati primit pe Hristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El, fiind inradacinati si ziditi in El, intariti prin credinta, dupa invataturile cari v’au fost date, si sporind in ea cu multamiri catre Dumnezeu. [Coloseni 2.6]

Inradacinati in El.
Cind eram copil am descoperit cu uimire ca unele flori care aveau petale albe, isi schimbau culoarea daca le puneam in apa colorata cu cerneala. De multe ori poti spune dupa felul cum arata o floare, de unde isi trage seva.
Cel inradacinat in Hristos, incepe sa arate dragostea de oameni ca si Hristos, incepe sa raspindeasca mireasma vietii ca si Hristos, incepe sa aduca roadele Duhului ca si Hristos, pentru ca isi trage viata din El.
Pacatul dezradacineaza. Mintuirea planteaza in Hristos.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Vegheati si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita;
duhul, in adevar, este plin de rivna, dar carnea este neputincioasa. [Matei 26.41]

Aceste cuvinte imi arata cit de bine ne cunoaste si ne intelege Domnul.
Multe ne propunem, atit de putine realizam. Multe incepem, atit de putine terminam. Multe promitem, atit de putine implinim. Ne luam angajamente, ne hotarim sa facem binele, ne mobilizam vointa, si sfirsim de atitea ori spunind ca Pavel: „caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac; ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!”
Carnea este neputincioasa. Carnea nu poate. Dar ce e cu neputinta carnii, e cu putinta la Dumnezeu.
De-aia Domnul nu ne zice sa facem un efort mai mare. Ne spune sa veghem si sa ne rugam. Sa nu uitam de Dumnezeu, si sa-I cerem ajutorul.
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Imi spunea ieri cineva: „Eu nu-L mai inteleg pe Dumnezeu. Daca ma iubeste, atunci cum de…” si a continuat cu ce i se intimpla, desi isi punea nadejdea in El.

Si Isus iubea pe Marta si pe sora ei si pe Lazar. [Ioan 11.5]

Atit de importanta mi se pare aceasta precizare pe care o face aici Ioan pentru a intelege tot restul intimplarii. Privite prin prisma acestei afirmatii, cu totul alt sens au zabovirea Domnului, aparenta lui indiferenta, provocarea pe care el o face credintei lor. Nu asa te porti cu niste prieteni care isi leaga toate sperantele de tine. Si totusi, Isus ii iubea.
Atunci cind nu Il intelegi pe Dumnezeu, atunci cind intirzie raspunsul din partea Lui, atunci cind ti se pare ca te-a abandonat si nu-I pasa, cind simti ca iti cere sa crezi imposibilul, nu uita ca te iubeste.
Tot ce face, El face din iubire, si spre binele nostru. Asta e o vorba usor de spus cind totul e bine, sau cind altul este cel care trece prin suferinta. Faca Domnul sa o credem si in ceasul incercarii, cind dam de necaz, sau cind nu mai intelegem ce se intimpla in viata noastra.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Sortul pune capat neintelegerilor, si hotaraste intre cei puternici. [Proverbe 18.18]

Cind eram copii si intr-o anumita situatie nu mai stiam cum sa procedam sau ce sa alegem, apelam la solutia simpla: „dam cu banul”. Biblia e plina de exemple in care oamenii cautau astfel calauzirea lui Dumnezeu. Ei credeau sincer in faptul ca Dumnezeu le raspunde prin sort, iar El le raspundea.
Astazi insa, ni s-ar parea o naivitate sa luam o hotarire [mai ales daca este una importanta] tragind la sorti. Pentru omul modern, destept, toba de carte si calauzit de ratiune este greu de crezut ca Dumnezeu „se coboara” la asemena jocuri si ca raspunde intr-un mod atit de rudimentar.
Stau si ma intreb daca e un semn ca suntem mai maturi si mai responsabili, sau ca suntem mai necredinciosi si sceptici fata de calauzirea lui Dumnezeu.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Abel a adus si el o jertfa de mincare din oile intii nascute ale turmei lui si din grasimea lor.
Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui. [Geneza 4.4]

Reciteam cartea Leviticului si am fost surprins de frecventa cu care apare expresia „placut/a Domnului”. Dar placut Domnului, jertfa placuta Domnului, miros placut Domnului.
Oamenii erau in mod real preocupati de a-I face placere lui Dumnezeu, de a-L bucura, de a-L face sa se simta bine. Si o faceau cum stiau si intelegeau ei mai bine.
Nu e nimic fortat si nefiresc in asta. Asa e in orice relatie de iubire. Cea mai mare satisfactie o gasesti in bucuria, placerea, fericirea celuilalt.
Isus a explicat si mai clar ca pe Dumnezeu nu-l bucura cei care incearca sa-l impresioneze cu prestatia lor, ci cei care il cauta pe El din toata inima.
Tot asa, va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste. [Luca 15.10]

Fa-I astazi o bucurie lui Dumnezeu.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Caci poporul Meu a savirsit un indoit pacat:
M’au parasit pe Mine, Izvorul apelor vii, si si-au sapat puturi, puturi crapate, care nu tin apa.
[Ieremia 2.13]

Apa vie nu sta in rezervoare.
Ea e mereu proaspata, mereu in miscare, mereu alta.
Pe Dumnezeu nu-L putem pune „la pastrare”. El nu se lasa inchis in puturile pe care I le pregatim ca sa-L pastram mai bine. El iese din biserici, si de-asta avem surpriza de a-L intilni acolo unde ne asteptam mai putin. El iese din dogme, si de-asta avem surpriza de a-L vedea actiona in moduri nebanuite. El iese din gasca celor „evlaviosi”, si de-asta avem surpriza sa-L auzim vorbind sau sa-L vedem actionind prin cele mai „nepotrivite” persoane.
Va doresc un week-end in care sa aruncati rezervele de apa statuta, sa ocoliti baltoacele, sa ignorati apa frumos imbuteliata ce vi se va oferi, si sa beti din Izvor.
O zi proaspata sa aveti.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Nu faceti ca binele vostru sa fie grait de rau. [Romani 14.16]

Nu doar ca se poate ca binele sa fie vorbit de rau, dar se poate ca asta sa se intimple chiar din cauza noastra. Pavel spune asta in contextul discutiei despre ingaduinta crestina si despre atitudinile de superioritate, exclusivism, judecare si ranire a celorlalti prin „binele tau”. Unui lucru bun [oricarui lucru bun] i se poate da o intrebuintare distructiva. Schimbarile in bine din viata noastra pot capata o conotatie cit se poate de negativa in ochii celorlalti daca sint dublate de mindrie, de condamnarea celor care nu fac sau gindesc ca tine, de incercarea de a le impune tuturor. Orice „bine” care nu-si gaseste radacinile in dragoste, este lipsit de valoare si se transforma intr-un deserviciu adus evangheliei.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Iata, Eu va trimet ca pe niste oi in mijlocul lupilor. [Matei 10.16]

Dincolo de frumusetea metaforei, dincolo de implicatiile confortabile [noi sintem buni, restul sint rai], aceasta zicere a lui Isus este in fond una foarte cruda. Oile trimise in mijlocul lupilor nu sint intr-o excursie prin gradina zoologica unde sa „admire” ferocitatea celorlalti. Ele sint victime. Victime sigure.
Isus ne spune de-a dreptul: Iata, Eu va trimit la moarte.
Astazi cind cineva te va lovi, tu trebuie sa mori si sa intorci obrazul celalalt, cind cineva te va vorbi de rau, tu trebuie sa mori si sa nu raspunzi la fel, cind cineva te va batjocori, tu trebuie sa mori si sa binecuvinti.
Pare cea mai proasta strategie sa vrei sa cuceresti lumea lupilor prin oi. Dar asa parea si ideea de a veni in lume intr-o familie saraca nascindu-Se intr-un staul, si a incredinta Evanghelia in mina a 12 oameni simpli si needucati. Dumnezeu ne trimite sa biruim raul prin bine, ferocitatea prin blindete, loviturile prin mingiieri, ura prin iubire.
Ce-i mai trist e ca, de dragul „supravietuirii”, oile incep sa-si ascuta dintii, invata sa miriie si chiar sa muste, incep sa umble in haita si „binevestesc” urlete infioratoare, isi sfisie adversarii in numele dreptatii si spun ca a fi oaie nu inseamna de fapt a fi oaie, ci un fel de lup evlavios.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Totus Domnul asteapta sa Se milostiveasca de voi, si Se va scula sa va dea indurare, caci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toti cei ce nadajduiesc in El!
Da, popor al Sionului, locuitor al Ierusalimului, nu vei mai plinge!
El Se va indura de tine, cind vei striga; cum va auzi, te va asculta.

[Isaia 30.18,19]

E coplesitoare aceasta imagine a lui Dumnezeu care asteapta [culmea, tot El!] sa se indure de noi, a Tatalui care iese la poarta si priveste in zare asteptind plin de speranta intoarcerea fiului risipitor, a lui Isus stind la usa si ciocanind pentru a intra sa cineze cu noi.
Un Dumnezeu care asteapta sa ne aducem aminte de El si sa-L cautam.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

In Israel e seceta.
Saracia si foametea au cuprins tara.
Profetul lui Dumnezeu sta ascuns linga un piriu si primeste hrana de la corbi.
Pina intr-o zi, cind piriul seaca. Insa purtarea de grija a lui Dumnezeu nu.

Scoala-te, du-te la Sarepta care tine de Sidon, si ramii acolo.
Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca.
[1Regi 17.9]

E clar ca toti aveau de suferit si se gaseau in lipsuri, dar din tot Israelul, n-a gasit Dumnezeu cui altcuiva sa-i porunceasca sa hraneasca o gura in plus, decit unei vaduve sarace? Nu erau destui care sa aiba mult mai mult decit vaduva asta?
Si in loc sa apeleze la rezervele altora, Dumnezeu vine sa puna o povara in plus pe umerii unora care „vor minca si apoi vor muri” ?
Si totusi, procedind asa, Dumnezeu a salvat de foamete in primul rind pe acea vaduva si pe copilul ei.
Atunci cind te gasesti in situatia de a avea nevoie de ajutor, Dumnezeu iti cere uneori sa oferi tu ajutor altcuiva.
Si e interesant ca nu functioneaza scuzele in spatele carora ne ascundem noi de obicei: sint prea nenorocit ca sa mai pot ajuta si pe altul, sint prea neinvatat ca sa pot invata pe altii, sint prea descurajat ca sa pot imbarbata pe cineva, etc. Dumnezeu cere ultima picatura. O vrea El.
Pentru ca prin ea te poate salva.

Faina din oala n’a scazut, si untdelemnul din ulcior nu s’a imputinat, dupa cuvintul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Asculta-mi rugaciunea, Doamne,
si pleaca-ti urechea la strigatele mele!
Nu tacea in fata lacramilor mele!
Caci sint un strain inaintea Ta, un pribeag, ca toti parintii mei.
[Psalmul 39.12]

Strain si pribeag. E rau sa fii strain si pribeag.
Nicaieri acasa. Sa simti ca nu aici e locul tau, ca nu [doar] pentru lumea asta si viata asta ai fost facut. Sa ai bucurii, dar sa nu te simti implinit, sa ai prieteni, dar sa simti ca-ti lipseste Cineva, sa te legi de oameni, locuri, lucruri, dar sa te mistuie un dor dupa altceva.
Dar David mai stia ceva. Ca sint trei categorii de oameni care s-au bucurat de un tratament special din partea lui Dumnezeu [si prin porunca, si din partea copiilor Sai]: strainul, orfanul si vaduva.

Domnul ocroteste pe cei straini, sprijineste pe orfan si pe vaduva, dar rastoarna calea celor rai. [Psalmul 146.9]

El este Tatal orfanilor, Aparatorul vaduvelor, El, Dumnezeu, care locuieste in locasul Lui cel sfint.
Dumnezeu da o familie celor parasiti, El izbaveste pe prinsii de razboi si-i face fericiti; numai cei rasvratiti locuiesc in locuri uscate. [Psalmul 68.5,6]

Strain si pribeag.
Ce ma sperie, e ca sint atitea lucruri care incearca sa stinga acel dor, acel gind al vesniciei asezat in inimile noastre, si ca incepem din ce in ce mai mult sa ne simtim acasa, de-ai locului, bine asezati si cu gind sa raminem pe-aici.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Moise a raspuns poporului:
Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v’o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe Egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata.
Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stati linistiti.
[Exod 14.13,14]

Avem noi o expresie care ilustreaza foarte bine situatia in care se gaseau evreii atunci: „intre ciocan si nicovala”. Nu doar ca ne da de inteles ca nu prea ai incotro sa apuci, ca te gasesti intr-o situatie fara iesire, dar mai mult decit atit, daca ramii pe loc stii cu siguranta ca ciocanul urmeaza sa cada si sa te zdrobeasca. Mai rea decit o situatie fara iesire, este o situatie fara iesire si fara speranta. Iar Dumnezeu pare ca are o preferinta pentru astfel de situatii. Nicaieri si niciodata puterea Lui nu se arata mai clar, mai coplesitor, mai deplin, decit atunci cind totul depinde numai de El.
Poate ca una din lipsurile noastre de azi este ca nu ne simtim intre ciocan si nicovala, ca sintem descurcareti, ca avem solutii si raspunsuri, ca stim sa iesim din orice situatie, ca ne luptam pentru drepturile noastre, ca nu ne lasam prostiti, ca stim ce vrem, ca sintem ambitiosi, ca stim sa depasim obstacolele si sa ne urmarim telul.
Cine mai are nevoie de Dumnezeu?

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Cind au auzit ei de invierea mortilor, unii isi bateau joc, iar altii au zis:
„Asupra acestor lucruri te vom asculta altadata.”
[Faptele apostolilor 17.32]

Reactia atenienilor la predica lui Pavel ma duce cu gindul la o tendinta din ce in ce mai prezenta in crestinism. Ma refer la „curatarea” lui de elementul supranatural. Din doua motive. In primul rind, azi oamenii sint mult mai sceptici, mai „realisti”, nu mai cred in povesti si legende. Asa ca le spunem ce vor sa auda. Le vorbim despre exceptionala etica crestina, despre dimensiunea sociala a invataturii lui Isus, despre profunda perspectiva filosofica deschisa de mesajul acestuia, iar oamenii sint multumiti. O astfel de religie este o provocare pentru inteligenta, si nu o colectie de mituri in care doar naivii mai pot crede astazi. In al doilea rind, este jenant sa vorbesti de supranatural, cind acesta a inceput sa dispara din ograda ta. Cum sa pomenesti de minuni, vindecari, invieri, exorcizari, cind acestea sint din ce in ce mai straine pentru biserica. Cind miraculosul e inlocuit de programe, cind mina lui Dumnezeu e inlocuita de departamente, cind lipsa supranaturalului e compensata prin buna organizare, cind calauzirea Duhului este inlocuita prin calauzirea liderilor, nu e de mirare ca noi insine am ajuns sa spunem: „despre astfel de lucruri, vom vorbi altadata”.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Domnul va sfirsi ce a inceput pentru mine.
Doamne, bunatatea Ta tine in veci: nu parasi lucrarile minilor Tale.
[Psalmul 138.8]

Sint incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare,
o va ispravi pina in ziua lui Isus Hristos.
[Filipeni 1.6]

…sint felurite lucrari, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza totul in toti.
[1 Corinteni 12.6]

Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi,
si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea.
[Filipeni 2.13]

Iar a Celui ce, prin puterea care lucreaza in noi,
poate sa faca nespus mai mult decit cerem sau gindim noi,
a Lui sa fie slava in Biserica si in Hristos Isus,
din neam in neam, in vecii vecilor!
Amin.
[Efeseni 3.20,21]

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Vai de cei ce numesc raul bine, si binele rau,
care spun ca intunerecul este lumina, si lumina intunerec,
care dau amaraciunea in loc de dulceata, si dulceata in loc de amaraciune!
[Isaia 5.20]

Imi amintesc ca am citit mai de mult despre niste tineri americani care s-au ascuns intr-un mare magazin iar la ora inchiderii au ramas inauntru. Povestea nu e noua, nici metoda nu e noua, numai ca acesti tineri nu au furat nimic. Au facut altceva. Au inceput sa schimbe intre ele preturile. Asa incit o masina de spalat costa cit un creion, iar un kilogram de mere cit o combina frigorifica. A doua zi, dupa deschidere s-au strecurat afara, iar ceea ce a urmat e usor de imaginat. Un adevarat haos.
Cumva, lumea noastra este un magazin in care cineva s-a jucat cu preturile. Valorile sint inversate, este pretuit ceea ce ar trebui dispretuit, cele trecatoare sint cautate de parca ar dura pentru totdeauna, iar cele vesnice sint ignorate. Iar unii cu asta se ocupa. Ne spun [in fata, din televizor, din pliantele publicitare, de la catedra, de la amvoanele bisericilor] ca gunoiul este de fapt valoare, ca lumina este de fapt intuneric, ca raul este de fapt bine, ca amaraciunea din inimile noastre e de fapt dulceata.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

La inceput, Tu, Doamne, ai intemeiat pamintul;
si cerurile sint lucrarea minilor Tale.
Ele vor pieri, dar Tu ramii;
toate se vor invechi ca o haina;
le vei face sul ca pe o manta, si vor fi schimbate;
dar Tu esti acelas;
si anii Tai nu se vor sfirsi.
[Evrei 1.10-12]

Dispozitia noastra se schimba, problemele vin si se duc, bucuriile sint trecatoare, imbatrinim, trupul odata tinar si puternic devine suferind, oamenii se nasc si mor, regimuri politice se inalta si se prabusesc, se darima si se construieste, oameni se imbogatesc si dau faliment, devin celebri sau sfirsesc in mizerie, sint promovati sau ajung someri, gasesc o comoara sau sint loviti de o masina, etc.
Intr-o lume guvernata de imprevizibil, in acest virtej al schimbarii, atit de reconfortant este: dar Tu ramii, Tu esti acelasi.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

… cind sint slab, atunci sint tare. [2Corinteni 12.10]

Acest paradox enuntat de Pavel nu contrazice doar logica [omeneasca], ci si una din pietrele de temelie ale conceptiei moderne despre viata.
Only the strong survive. [Numai cei puternici supravietuiesc]
Zicere care circula liber in cele mai diverse medii, care e citata [ad literam, sau in diverse variante] de toate categoriile de oameni, care a dat numele unor cintece, filme, carti, etc.
Singurul curs de supravietuire care te invata ca pentru a trai trebuie sa fii slab, este cel de supravietuire spirituala. Dintr-un motiv foarte simplu:
Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavirsita.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima!
Incearca-ma, si cunoaste-mi gindurile!
Vezi daca sint pe o cale rea, si du-ma pe calea veciniciei!
[Psalmul 139. 23,24]

Nu cred ca in mintea lui David se strecurase ideea ca Dumnezeu are nevoie din cind in cind sa-si ia timp pentru a il evalua, ca sa Isi actualizeze cunostintele despre evolutia sa spirituala.
In schimb, pare sa fi inteles ca noi avem nevoie de astfel de evaluari. Dar cel mai important este ca aceasta nu poate fi o auto-evaluare. Pentru ca in timp deprindem nu numai „talentul” de a-i insela pe altii, facindu-i sa creada ca sintem ceva ce nu sintem in realitate, ci si pe acela de a ne insela pe noi insine. Iar „diagnosticul” pe care ni-l punem, desi construit pe elemente reale, poate fi total rupt de realitate [vezi pilda vamesului si fariseului ce se roaga in templu.
Asa ca David invoca o evaluare facuta de Duhul Sfint.
Daca ne refuzam astfel de cercetari [poate dureroase], alegem deliberat sa traim in minciuna, ignorind complet starea noastra si consecintele ei [„si n-au stiut nimic pina in ziua cind a venit potopul peste ei”].

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Dupa ce Si-a luat ramas bun de la norod, S-a dus in munte, ca sa Se roage.
Cind s-a inserat, corabia era in mijlocul marii, iar Isus era singur pe tarm.
A vazut pe ucenici ca se necajesc cu vislirea, caci vintul le era impotriva.

Apoi S-a suit la ei in corabie, si a stat vintul.
Ei au ramas uimiti şi inmarmuriti… [Marcu 6.46-51]

Cunoasteti toti intimplarea cu ucenicii surprinsi de furtuna in mijlocul marii, cind Domnul se apropie de ei umblind pe ape. Lectia textului este una foarte simpla. Nu stiu ce vinturi iti sufla astazi impotriva, dar daca in loc sa te necajesti cu vislirea, Il primesti pe El in corabie, s-ar putea sa ai surprize.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

…ca să nu lasam pe Satana sa aiba un cistig de la noi; caci nu suntem in nestiinta despre planurile lui. [2Corinteni 2.11]

Uneori imi dau seama cit de repede uitam sau trecem cu vederea faptul ca sintem preveniti.
Ca sintem avertizati, ca am fost informati dinainte, ca ni se atrage atentia asupra posibilelor consecinte, ca sintem invatati sa luam masuri de precautie, ca avem sansa de a preintimpina.
Oamenii platesc pentru sansa de a afla cu 20 de secunde inainte de producerea unui cutremur. Victimele inundatiilor ar fi dat oricit sa afle ci cit mai mult timp inainte. In circulatie se vorbeste tot mai mult de conducerea preventiva. Am folosit exemple din planul material, dar implicatiile spirituale sint evidente. Crestinul nu poate fi victima a catastrofelor spirituale, cita vreme nu uita ca nu e in nestiinta.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod