You are currently browsing the monthly archive for Aprilie 2007.

Cu cit s’au inmultit, cu atit au pacatuit impotriva Mea.
De aceea, le voi preface slava in ocara. [Osea 4.7]

M-au pus pe ginduri aceste cuvinte pe care le spune Dumnezeu despre poporul Israel prin profetul Osea, pentru ca descopera un model pe care [din nefericire] istoria il confirma.
De fiecare data cind o biserica, grupare, miscare, devine numeroasa, puternica, plina de resurse, ea tinde spre „independenta” de Dumnezeu.
Se transforma in institutie, se ineaca in birocratie, apar clasele privilegiate [clerul], se indeparteaza de planurile lui Dumnezeu [si deci si de nevoile semenilor] si devine preocupata excesiv de sine. E o chestiune de timp pina devine aroganta, exclusivista si intoleranta, transformindu-se in piedica in calea lucrarii Lui.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Anunțuri

El ne-a si pecetluit, si ne-a pus in inima arvuna Duhului. [2 Corinteni 1.22]

Scriptura vorbeste despre crestini ca fiind deja sigilati ca apartinind lui Dumnezeu. Nu este un eveniment viitor, asa cum este uneori interpretata Apocalipsa.
Iar garantia acestei pecetluiri [deci apartenente] este prezentata in termenii unei tranzactii comerciale.
O arvuna.
Poti avea incredere in fagaduintele lui Dumnezeu, pentru ca [sau daca] esti deja beneficiarul unei „prime transe” din ceea ce El a promis, si anume Duhul Sau in tine.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti. [Luca 16.31]

Zice Pavel ca in inima omului credinta se naste in momentul contactului cu Cuvintul propovaduit. „Credinta vine in urma auzirii.” Miracolele nu pot decit sa actioneze ca un catalizator, fie intaresc credinta, fie maresc impietrirea. Ideea ca un miracol evident si incontestabil ar determina convertiri in masa e o minciuna. Reactia celor care se aflau deja pe drumul necredintei la invierea lui Lazar, a fost hotarirea de a-L elimina pe autorul minunii.
Fericiti cei ce n-au vazut [ci doar au auzit] si au crezut.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Primiti bine pe cel slab in credinta, si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice. [Romani 14.1]

Desi stim ca anumite subiecte sint controversate, desi stim ca vor genera discutii in contradictoriu fara sfirsit, sau [mai rau] vor degenera in certuri, e ceva care ne atrage tocmai catre genul acesta de conversatii.
Pavel spune despre cel care „are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte [din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe]„: Feriti-va de astfel de oameni!
Sau:
Daca iubeste cineva cearta de vorbe, noi nu avem un astfel de obicei si nici Bisericile lui Dumnezeu.
Incit ma intreb uneori daca sintem parte a Bisericilor lui Dumnezeu, sau nu.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

In bunatatea Ta, Tu ne asculti prin minuni, Dumnezeul mintuirii noastre,
nadejdea tuturor marginilor indepartate ale pamintului si marii! [Psalmul 65.5]

Sa dea Domnul un sfirsit de saptamina in care sa experimentam prezenta Lui in cel mai deplin mod.
Si sa ne dea ochi pentru a vedea minunile cu care ne inconjoara.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

N’avem toti un singur Tata?
Nu ne-a facut un singur Dumnezeu?
Pentru ce dar sintem asa de necredinciosi unul fata de altul, pingarind astfel legamintul parintilor nostri?
Maleahi 2.10

Intre semnele sfirsitului Domnul aminteste ca „din pricina inmultirii faradelegii dragostea celor mai multi se va raci„. A disparut aproape complet din lume si cel mai trist e ca si din biserica, sentimentul fraternitatii. Ca avem toti acelasi Tata, ca impartasim aceleasi idealuri, ca purtam aceleasi poveri, ca ne poticnim pe aceiasi Cale, ca pina la urma nu sintem singuri, si totusi nu e chiar fiecare pentru el.
In vremuri de egoism atroce, crestinul e fratele tuturor.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Sa stiti: cine samana putin, putin va secera; iar cine samana mult, mult va secera. [2 Corinteni 9.6]

In contextul daruirii face Pavel aceasta afirmatie, subliniind ca intotdeauna binele facut se intoarce proportional inapoi. Nu doar ca Dumnezeu nu ramine dator, dar acesta poate fi inceputul unui ciclu din ce in ce mai amplu. Oamenii care au reusit sa faca ceva semnificativ pentru Dumnezeu sint cei care prin credinta au semanat mult, au secerat mult, pentru a semana si mai mult. Iar Dumnezeu a binecuvintat.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? [Matei 5.47]

Greu ne dezbaram de obiceiul [fariseic] de a imparti lumea in „noi” si „ei”. Imediat punem etichetele [ce e? de unde e? e „de-al nostru”? e „de-al lor”? e „din lume”?] din care vor decurge atitudinea noastra si mai apoi comportamentul nostru fata de „ceilalti”.
Invata-ne Doamne, sa imbratisam cu dragoste pe toti, mai ales pe cei care nu merita.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Cint Domnului, caci mi-a facut bine! [Psalmul 13.6]

Un weekend cu sufletul plin de cintec sa aveti!

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Sa aveti o purtare buna in mijlocul Neamurilor, pentru ca in aceia ce va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele, prin faptele voastre bune, pe cari le vad, sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii.
[1 Petru 2.12]

Oamenii vad. In ciuda rautatii lor, in ciuda batjocurilor, in ciuda birfelor si minciunilor pe care le primesc si le dau mai departe. In spatele etichetelor pe care ni le-au pus, dincolo de imaginea de ciudati, sau putin nebuni pe care ne-o atribuie, mai tare decit prejudecatile si sabloanele dupa care ne judeca, se vad faptele noastre. Iar acestea sint adevarata marturie, care poate vorbi inimii lor in ziua in care Dumnezeu ii va pune pe ginduri. Atunci, o vorba buna, o bucata de piine, o atitudine impaciuitoare, un exemplu de corectitudine, incoruptibilitate sau integritate, vor conta mai mult decit toate discursurile pe care le-au auzit. Oamenii nu vor da slava lui Dumnezeu in ziua cercetarii pentru elocventa noastra, sau pentru insistenta noastra in a-i „evangheliza”, ci pentru purtarea noastra buna.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Vezi sa nu zici in inima ta: „Taria mea si puterea miinii mele mi-au cistigat aceste bogatii.”
[Deuteronom 8.17]

Atit de usor ne lasam ispititi de gindul ca ceea ce avem si ceea ce sintem este rezultatul eforturilor noastre. Eclesiastul ne spune ca: nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji cistiga razboiul, ca nu cei intelepti cistiga piinea, nici cei priceputi bogatia, nici cei invatati bunavointa, ci toate atirna de vreme si de imprejurari. Adica e in mina lui Dumnezeu. De aceea, crestinul este intii de toate multumitor pentru binecuvintarile lui Dumnezeu. Si apoi, e detasat de acestea pentru ca stie ca de la El vin toate, si ale Lui sint. Sa ne dea Dumnezeu intelepciunea lui Iov: Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvintat!

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Daca Imi slujeste cineva, sa Ma urmeze;
si unde sint Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. [Ioan 12.26]

Slujitorii lui Hristos sint acolo unde e si El.
Iar El este acolo unde a fost mereu. Printre oameni. Pe drumuri, in cautarea celor pierduti. La masa cu vamesii si desfrinatele, pentru a le impartasi harul. In casele celor suferinzi, pentru a oferi vindecare. In sinagoga, indreptind oamenii catre Dumnezeu. De vorba cu leprosii, orbii, ciungii acestei lumi, pentru ca lor nu le vorbea nimeni. Eliberind oamenii de sub puterea demonilor pentru a-i transforma in martori ai Imparatiei. Fringind piinea sub binecuvintarea lui Dumnezeu pentru a hrani multimile flaminde.
Slujitorii lui Hristos sint acolo unde e si El.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sinteti, fara aluat;
caci Hristos, Pastele noastre, a fost jertfit.
Sa praznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului.
[1Corinteni 5.7,8]

Sarbatoare luminata de bunatate, curatie si adevar!

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Este aici un baietel, care are cinci piini de orz si doi pesti;
dar ce sint acestea la atitia? [Ioan 6.9]

In fata unei multimi obosite si flaminde, contrariati de provocarea lui Isus: „dati-le voi sa manince”, ucenicii fac exact ce facem noi. Incep calculele. Citi oameni sint de hranit? De ce resurse dispunem? Dar daca am cumpara mincare? Citi bani avem? Cite piini am putea cumpara cu banii acestia? etc.
De fiecare data, inevitabil, ajungem la concluzia zadarniciei unui astfel de demers.
Ce rost are? Ce sint acestea la atitia?
Ce rost are sa ridic de jos o hirtie aruncata de altul, cind oricum orasul se ineaca in mizerie, ce rost are sa respect regulile de circulatie, cind oricum tot restul le vor incalca, ce rost are sa incerc sa fiu cinstit, cind nimeni nu se asteapta sa fiu chiar atit de fraier?

Doamne, da-mi puterea gestului care „nu rezolva nimic”.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Daca sintem necredinciosi, totusi El ramine credincios, caci nu Se poate tagadui singur. [2Timotei 2.13]

Incercam sa inteleg ce inseamna dragoste neconditionata. Fidelitatea lui Dumnezeu, loialitatea Lui, nu se intemeiaza pe raspunsul nostru. El nu ne iubeste pentru ca, si numai atita vreme cit noi il iubim pe El. In ciuda tradarilor noastre, in ciuda esecurilor si infringerilor noastre, El ramine credincios promisiunilor facute. Pentru ca El asa este, si nu poate fi altfel.
Inteleg desavirsirea ca pe momentul in care crestinul este asa cum este, indiferent de ce se intimpla in jurul sau, indiferent de raspunsul celorlalti, indiferent de bunatatea sau rautatea lor, pentru ca nu poate fi altfel.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Isus i-a zis:
„Marie!”
Ea s-a intors, si i-a zis:
„Invatatorule!”
[Ioan 20.16]

Atita incarcatura emotionala este in acest schimb de replici pe marginea mormintului gol!
Maria a stat linga El, cind ceilalti au fugit. Ea l-a vazut murind pe cruce, era acolo cind i-au coborit trupul si l-au asezat in mormint, si a vazut piatra inchizindu-l. Iar Isus i se arata in mijlocul durerii si descurajarii ei [stari de care noi fugim cit putem, dar pe care Dumnezeu le gaseste cele mai potrivite pentru a Se descoperi]. Cu ochii impaienjeniti de plins, cu mintea tulburata de suferinta, ea isi varsa necazul inaintea Lui, fara sa-L recunoasca. Si atunci, e destul ca El sa-i rosteasca numele. Nu stiu cita iubire, cita mila, cita mingiiere a sunat in glasul Lui, dar Maria este rascolita instantaneu de lumina recunoasterii. Inaintea ei statea chiar El. Si de atunci, nimic nu a mai fost la fel.
Ne-am obisnuit sa-L cautam in vorbe multe, sa-I dibuim prezenta in predici sau carti, sa-L cautam prin „locurile special amenajate” si in atmosfera de „lauda si inchinare”, iar El ne asteapta pe marginea mormintelor, printre ruinele si mizeria din vietile noastre, doar pentru a ne rosti numele.
Cum numai El stie sa-l rosteasca.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Cind nu mai sint lemne, focul se stinge;
si cind nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleste.
[Proverbe 26.20]

Raul exista, raul apare, si e „normal” sa fie asa intr-o lume corupta de pacat. Insa persistenta raului, permanenta lui, se datoareaza faptului ca e alimentat. Sintem egal responsabili pentru intretinerea raului in lume, nu numai pentru aparitia lui.
Crestinul e chemat sa fie pompier [„fericiti facatorii de pace”], dar daca nu-si implineste menirea, bine ar fi macar sa nu fie dintre cei care perpetueaza raul. Raspunsurile noastre, reactiile noastre, atitudinile noastre pot stinge un conflict inainte de a capata proportii, sau pot alimenta focul aprins, facindu-l sa izbucneasca si sa scape de sub control.
Intelepciunea care vine de sus, este intii curata, apoi pasnica, blinda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica. [Iacov 3.17]

 

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod