You are currently browsing the monthly archive for Iulie 2007.

Si Isus le-a zis:

„Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti, caci Imparatia cerurilor este a celor ca ei.

[Matei 19.14]

Intr-o zi un tata si-a luat familia (erau foarte instariti) intr-o calatorie la tara cu scopul de a le arata cat de saraci pot fi oamenii. Spera ca astfel sa-i faca sa aprecieze altfel toate privilegiile de care aveau parte de pe urma averii.
Au petrecut vreo doua zile la ferma unei familii foarte sarace.
Dupa ce s-au intors, tatal si-a chemat fiul si l-a intrebat:
„Ei, i-a spune, cum ti s-a parut calatoria?”
„O, tata, a fost atat de frumos…”
„Ai vazut cat de saraci pot fi unii oameni?”
„Da.”
„Si ce ai invatat?”
„Am vazut ca noi avem un caine acasa, ei au patru.
Noi avem acasa o piscina cat jumatate din gradina, ei au un lac caruia nu-i vezi celalalt mal.
Noi am adus lampi din import pentru gradina, ei au toate stelele.
Curtea noastra ajunge pana la strada, iar ei au tot orizontul.”
Tatal sau a ramas fara cuvinte.
Baietelul a adaugat:
„Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat cat de saraci suntem.”
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Isus le-a zis: „Dati-le voi sa manince!” [Luca 9.13]

Un cersetor a intrat in brutarie.

« As dori niste paine. »

« Ce intelept esti », l-a asigurat brutarul, « tu chiar ai nevoie de paine. Si ai venit la brutaria potrivita ».

Asa ca a scos de pe un raft cartea de retete si a inceput sa-i spuna tot ce stia despre paine.

I-a vorbit despre faina, malai, tarate si cuptoare. Chiar si el era impresionat cand se auzea vorbind despre cantitati si ingrediente.

Privind la cersetor a fost surprins sa constate ca nu era tot atat de incantat.

« Eu doar vreau niste paine » a murmurat el.

« Ce alegere buna ai facut » il lauda brutarul.

« Urmeaza-ma si iti voi arata brutaria noastra ».

L-a calauzit pe culoare oprindu-se din loc in loc pentru a-i arata camera unde se pregatea aluatul, cuptoarele in care era copt…

« Nimeni nu mai are asemenea dotari. Avem paine pentru orice nevoie. »

« Dar uite care-i partea cea mai interesanta… »

…i-a spus brutarul impingandu-l catre o usa larga.

« Aceasta este camera noastra de inspiratie. »

Stia ca cersetorul era impresionat pasind prin sala mare cu scaune comode si ferestre inalte. Se vedea, pentru ca nu scotea un cuvant. Brutarul ii intelegea tacerea. I-a soptit:

« Stiu, si pe mine ma copleseste uneori. Nu e grozava ? »

Apoi a urcat pe podium asezandu-se in postura lui favorita.

« Oamenii vin de departe ca sa ma auda. O data pe saptamana toti angajatii mei se aduna aici iar eu le citesc retete din carte. »

Cersetorul se asezase trist pe primul rand. Brutarul si-a dat seama ce dorea.

« Ai vrea sa ma auzi vorbind ? »

« Nu » a spus el incet, « dar mi-ar placea niste paine ».

« Da, ca veni vorba… » replica brutarul si il conduse in fata brutariei.

« Ce iti voi spune acum e foarte important » i-a spus cum stateau pe trotuar.

« Pe aceasta strada vei mai gasi multe brutarii. DAR AI GRIJA ; ce ofera ei nu este paine adevarata. Cunosc pe unii care pun doua linguri de sare mai mult, sunt altii care incing cuptorul cu zece grade in plus… ei pot sa spuna ca-i paine, dar daca e sa ne luam dupa carte, nu e. »

Asa ca dupa ce l-a avertizat sa nu cumva sa manance din alta parte, brutarul si-a luat ramas bun si a intrat in brutarie.
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit. [Iacov 5.16]

Un intelept mergea pe malul marii cand a intalnit un om care se ruga cu glas tare si striga :

« Ai mila Doamne, si nu ma ajuta ! binevoieste si nu ma ajuta, Doamne ! »

Inteleptul s-a oprit si l-a mustrat pe omul acela care se ruga atat de nefiresc.

Omul a zis :

« Ai mila de mine, ca eu sunt un om simplu si nu am multa minte, altfel nu stiu a ma ruga. Invata-ma tu cum sa ma rog. »

Inteleptul i-a spus sa ceara in rugaciune tocmai pe dos, adica :

« Ajuta-ma Doamne ! Doamne ajuta-ma ! »

Omul i-a multumit fericit si a inceput sa se roage cum il invatase inteleptul.

Intre timp acesta s-a urcat pe o corabie care a pornit in larg.

Dupa catava vreme, cand corabia abia se mai zarea, omul de pe tarm si-a dat seama ca uitase ce-l invatase inteleptul si nu mai stia cum sa se roage corect.

Cum avea sa mai vorbeasca de acum cu Dumnezeu ?

Cuprins de disperare a inceput sa strige catre corabie dar aceasta era prea departe si inteleptul nu-l auzea.

Atunci a inceput paseasca pe apa, alergand catre corabie.

Ajungand-o din urma a inceput sa strige catre intelept :

« Invatatorule, ai mila de mine, ca am uitat. Cum ziceai ca trebuie sa ma rog ? »

Inteleptul l-a privit cutremurat si i-a raspuns :

« Roaga-te cum stii ! »
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Dar Eu va spun:

Sa nu va impotriviti celui ce va face rau.

Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. [Matei 5.39]

„Nu te astepta ca, atunci cind esti lovit pe un obraz si il oferi pe celalalt, acela care te loveste sa-si vina in fire, sa se opreasca din bataie si sa inteleaga semnificatia faptei tale.

Nu, dimpotirva, el va gindi si va spune: bine ca l-am batut, e limpede ca se simte vinovat si vede ca-i sint superior.

Dar stiu ca netinind cont de asta, cel mai bine pentru tine si pentru toti, e ca atunci cind esti lovit sa oferi si celalalt obraz. Asta e „bucuria desavirsita”. Ajunge sa savirsesti gestul. Si atunci vei putea multumi chiar si pentru ce pare un necaz.”

Lev Tolstoi

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Pilat se adreseaza multimii:

« Dar ce rau a facut?» [Luca 23 :22]

Insa nu este nici unul care sa faca un pas inainte.

Nici unul care sfidand propria ipocrizie sa indrazneasca sa arate adevaratele motive ale urii colective.

« Nu. Nu a facut nici un rau.

Dar pentru noi este o persoana mai greu de suportat decat unul care face rau.

Si este o persoana care are pretentia sa ne invete un « bine » diferit de cel pe care il intelegem noi, pe care il vrem noi, cu care suntem obisnuiti noi!

O persoana care descopera inconsistenta, insuficienta « binelui » nostru.

Putem fi chiar indulgenti cu un raufacator. In fond, un Baraba este mai comod pentru orgoliul nostru de persoane binevazute.

In schimb, lui Isus nu-i putem ierta « binele ».

El este vinovat pentru ca ne-a prezentat un « bine » diferit.

Aveam legea.

Foarte precisa.

Insira cu minutiozitate datoriile noastre.

Noi, dupa ce am observat-o cu atentie puteam sa avem constiinta linistita, sa ne-o mingaiem asa cum faci cu un animal de casa.

El, in schimb, a distrus cu lovituri de « dar Eu va zic » hotarele legii noastre.

Acele hotare le-a mutat cine stie pe unde.

Si acum nu mai pricepem nimic.

Cine se mai poate simti sigur, cine se mai poate considera in regula cu acea invitatie absurda de a trece dincolo, cu acea insistenta de a face mai mult, cu acele orizonturi imposibile de perfectiune, cu acea iubire nemasurata ?

Cu busola legii eram in stare sa controlam exact pozitia noastra.

Acum… nu mai putem sti unde ne aflam.

Si, ca sa mergem pe calea aratata de El, riscam sa nu stim unde vom ajunge…

Aveam minunata noastra scara de valori.

Ordinea, onestitatea, respectul, bunastarea, cariera.

Si Acesta a venit sa schimbe totul.

A inceput sa declare fericiti pe cei saraci, pe cei flamanzi, pe cei care plang, pe cei persecutati.

A avut chiar neobrazarea sa anunte ca cei din urma vor fi cei dintai si cei dintai vor ajunge pe locurile de pe urma.

E posibil ca o societate sa fie cladita pe o astfel de dezordine ?

Aveam clasificarile noastre comode.

Cei buni de o parte, cei rai de alta.

Cei drepti si cei pacatosi.

Prietenii si dusmanii.

Persoanele cinstite si cele iremediabil pierdute.

Noi si ceilalti…

Dar El a intervenit si aici.

Nu si-a ascuns niciodata predilectia pentru cei pacatosi.

A intrat in casa unui Zacheu.

S-a dat de partea unei adultere.

A primit omagiul public al unei pacatoase.

A declarat ca a venit sa salveze ceea ce era pierdut.

A pus in circulatie epavele societatii.

A organizat o sarbatoare pentru un derbedeu care a risipit averea parinteasca.

Ce s-a intamplat cu dreptatea noastra?

In sfarsit, aveam un Dumnezeu.

Un Dumnezeu in cer.

Cel care cerea respectul nostru, adoratia noastra, indeplinirea ritualurilor noastre, teama noastra.

Isus ni L-a furat chiar si pe acest Dumnezeu.

L-a smuls din cer si ni L-a adus pe pamant.

Inchipuiti-va, un Dumnezeu in mijlocul nostru, care merge cu noi, pe care-L putem confunda cu un om oarecare.

Un Dumnezeu care se poate travesti intr-un cersetor sau chiar un raufacator.

Pentru noi, Dumnezeu statea foarte bine in cer.

Stiam unde sa-L gasim.

Era suficient sa apucam pe calea templului.

Puteam sa scapam cu un pic de tamaie, cu o rugaciune, cu ceva post, in afara de porunci, evident.

Acest Dumnezeu pe pamant, in schimb, este ingrozitor de incomod.

Acest Dumnezeu caruia Ii este foame, sete, care este singur, fara imbracaminte… deranjeaza prea mult.

Ne putem impiedica de El in orice moment.

Nu.

Preferam sa intalnim un Dumnezeu maiestuos in templu, decat un Dumnezeu care se amesteca printre zdrentele cartierelor pline de mizerie.

Iata de ce trebuie sa-L condamni.

Nu. Nu a facut nici un rau.

A venit sa tulbure « binele » nostru.

Este un tulburator periculos al linistii publice.

Ia-L de la noi ca sa ne putem intoarce sa traim linistiti

cu legea noastra,

cu convingerile noastre,

cu Dumnezeul noastru. »
Alessandro Pronzato

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Luati seama la voi insiva! [Luca 17.3]

Despre cum poti schimba lumea:

A fost odata un rege care conducea o tara bogata.

Intr-o zi a pornit sa viziteze un tinut indepartat al regatului sau.

Cand s-a intors la palatul sau el a inceput sa se planga cat de tare il dureau picioarele, deparece drumul era lung, cu pietre tari si aspre.

Dupa ce s-a gandit o vreme, a poruncit supusilor sai sa acopere fiecare drum, in toata tara, cu piele.

Bineinteles ca a fost nevoie de pielea a mii de vaci si ca s-au cheltuit foarte multi bani.

Din nefericire pielea se deteriora foarte repede iar supusii nu faceau fata reparatiilor care ii saraceau.

Unul dintre supusii sai care era vestit pentru intelepciunea sa a venit la rege si l-a intrebat :

« De ce ai cheltuit atat de multi bani fara folos ? »

« In loc sa acoperi fiecare drum al tarii cu piele nu era mai simplu sa tai o mica bucata de piele cu care sa-ti acoperi picioarele? »
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Caci gindurile Mele nu sunt gindurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. [Isaia 55.8]

Rugaciune

Tu esti un Dumnezeu dificil.
Niciodata nu pot sa fiu sigur ca sunt in ordine cu Tine.
Nu se poate ghici pozitia justa fata de Tine.
Proiectele noastre cele mai genroase devin intotdeauna neadecvate in raport cu exigentele Tale.

Facem lucruri pe care nu ni le-ai cerut
si neglijam pe acelea pe care ni le-ai aratat in mod clar.

Conjugam cu placere verbul „a spune”
iar Tu intelegi numai verbul „a face”.

Iti daruim lacrimile noastre
si Tu ai nevoie de mainile noastre.

Ne agitam pentru slava Ta pana in pragul unui infarct
si Tu preferi sa ne vezi calmi, pe genunchi, in tacere, in ascultare.

Iti oferim prudenta
si Tu astepti curajul nostru.

Vorbim cand ar trebui sa tacem
si tinem gura inchisa cand ar trebui sa ridicam glasul.

Iti punem la dispozitie inteligenta si stiinta noastra
si Tu ai nevoie de putin mai multa inima.

Venim sa ne aratam desteptaciunea
si Tu cauti simplitatea.

Credem ca Te cinstim cu o infatisare serioasa, reculeasa
si Tu abia astepti sa incolteasca un suras.

Iti oferim in omagiu resemnarea noastra
si Tu preferi sa ne vezi in picioare, luptand.

Ne scandalizam de raul din lume
si Tu ne poruncesti sa facem inventarul mizeriei din noi.

Ne facem iluzii ca te avem in biserci
si Tu esti pe strada.

Te cautam printre carti
si Tu mergi sa stai de vorba cu cei mici.

Practicam caritatea
si Tu ne reprosezi ca neglijam dreptatea.

Ne straduim sa fim in randuiala cu saracia
si Tu visezi sa ne vezi amestecati printre saraci.

Ne concentram asupra principiilor
si pe Tine te intereseaza persoana.

Stam de partea legii
si Tu te indarjesti sa ne trezesti constiinta.

Ne plac lucrurile sigure
si Tie iti plac peregrinii, intr-un exod continuu.

Suntem gata sa murim pentru Tine
si Tu vrei sa celebram viata.

Suntem modesti, umili, respectuosi, ascultatori
si Tu nu-Ti ascunzi simpatia pentru indivizii liberi.

Facem tot ce putem
si Tu Te-ai postat la granita imposibilului.

Cu adevarat esti un Dumnezeu dificil.

Alessandro Pronzato

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

„Da” al vostru să fie „Da”; si „Nu” sa fie „Nu”, ca sa nu cadeti sub judecata. [Iacov 5.12]

Doi prieteni mergeau pe strada cand au gasit o punga plina cu bani.
Primul dintre ei spuse:
„Propun sa-i impartim frateste.”
Al doilea a replicat:
„Prefer sa-i facem jumatate, jumatate.”

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Mai intii de toate, paziti-va de aluatul Fariseilor, care este fatarnicia. [Luca 12.1]

Trei rabini calatoreau cu un taxi.
Primul ofteaza si spune:
„Cand ma gandesc la Dumnezeu, imi dau seama ca nu sunt mare lucru.”
Cel de-al doilea rabin ii spune primului:
„Daca tu nu esti mare lucru, atunci ce sunt eu? Nu sunt nimic.”
Cel de-al treilea rabin ii spune celui de-al doilea:
„Daca tu nu insemni nimic, atunci eu ce sunt? Mai putin decat nimic! Sunt cel mai neinsemnat dintre cei neinsemnati.”
Soferul de taxi, care era negru, auzind toata conversatia se intoarce si spune:
„Daca voi vorbiti astfel, daca voi ziceti ca nu sunteti nimic, atunci eu ce sunt? nici nu exista cuvinte sa ma descrie. Nici nu exist!”
Cei trei rabini se uita unul la celalalt si intreaba:
„Cine se mai crede si asta?”

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Lasati-i: sunt niste calauze oarbe; 

si cind un orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea amindoi in groapa. [Matei 15,14]

Rabinul se apropie intr-o zi de un orb si se aseaza alaturi de el.
Orbul l-a intrebat:
„Spune-mi rabbi, cum arata zapada?”
„Alba” i-a raspuns rabinul.
„Inteleg.”
Pe urma l-a intrebat:
„Ce inseamna alba?”
„Alba”, a raspuns rabinul, „inseamna asa ca laptele”
„Inteleg.” a spus din nou orbul.
Insa nu peste multa vreme a intrebat din nou:
„Dar laptele cum e?”
„Laptele”, a raspuns rabinul, „e ca pasarile acelea de apa, lebedele.”
„Inteleg.” a spus orbul.
Dupa care a intrebat din nou:
„Spune-mi rabbi, cum arata o lebada?”
„Ei bine, e o pasare mare, cu aripi mari, cu un gat lung si arcuit, si un cioc cam asa…”
Si rabinul intinzandu-si bratul a indoit incheietura mainii precum gatul unei lebede.
Orbul a intins mana si a pipait bratul rabinului incet, cu grija.
Apoi a spus zambind:
„Acum inteleg si eu, in sfarsit, cum arata zapada…”

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb [Maleahi 3.6]
Un om calatorea impreuna cu fiul sau si cu un magar.
Pana acasa mai era cale lunga si amandoi erau obositi.
Pe drum au intalnit un om care i-a spus tatalui.
„Omule, cum poti fi atat de neintelept? Tu nu vezi ca fiul tau este obosit? De ce nu-l lasi sa mearga calare pe magar?”
Tatal s-a gandit ca omul are dreptate asa ca i-a spus fiului sa se urce in spinarea magarului.

Au mers asa o bucata de vreme. pana au intalnit un alt calator.

„Omule, cum poti fi atat de neintelept? De ce nu te urci si tu pe magar alaturi de baiat?”
Tatal s-a gandit ca omul are dreptate asa ca s-a urcat si el pe spatele magarului.

Au mers asa o bucata de vreme. Pana au intalnit un alt calator.

„Tinere, tu nu vezi ca magarul nu va poate duce pe amandoi? De ce nu cobori sa mergi pe jos si sa-l lasi pe tatal tau care e batran sa mearga calare?”
Baiatul s-a gandit ca omul are dreptate asa ca a coborat si a mers alaturi de magarul calarit de tatal sau.

Au mers asa o bucata de vreme. Pana au intalnit un alt calator.

Ultima oara cand au fost vazuti, cei doi purtau magarul in spate.
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut. [Matei 25.40]

Un baietel isi dorea foarte tare sa-L intalneasca pe Dumnezeu.
Asa ca intr-o dimineata, pentru ca stia ca e cale lunga pana acolo unde locuieste Dumnezeu, si-a umplut rucsacelul cu napolitane si sticle de suc si a pornit sa-l caute.
Desi nu mersese decat cale de trei strazi, au inceput sa-l doara picioarele asa ca s-a asezat pe o banca din parc. Langa el statea o batrana care privea pasarelele.
A scos o sticla de suc si cand sa bea a observat ca batranica parea flamanda. Asa ca i-a dat o napolitana.
Ea a aceeptat si i-a zambit recunoscatoare.
Baietelului i-a placut atat de mult zambetul ei incat pentru a-l vedea inca o data i-a mai dat o napolitana.
Batranica a zambit din nou. Baietelul era incantat.
Au stat acolo toata dupa-amiaza, mancand si zambind. Nimeni nu a scos vreun cuvant.
Cand intunericul a inceput sa coboare baietelul si-a dat seama cat de obosit este si a pornit spre casa.
Dar, dupa cativa pasi, s-a intors catre batranica si a imbratisat-o. A fost rasplatit cu cel mai mare zambet din acea zi.

Ajuns acasa, mama lui a fost surprinsa sa-l vada atat de fericit si l-a intrebat care-i motivul.
„Azi am luat masa cu Dumnezeu” i-a raspuns.
Si inainte ca mama lui sa poata spune ceva a adaugat:
„Sunt atat de bucuros ca am intalnit-o! are un zambet grozav”

Intre timp batranica se intorsese si ea acasa. Fiul sau a fost surprins sa o vada atat de fericita asa ca a intrebat-o ce s-a intamplat.
„Am mancat napolitane in parc cu Dumnezeu” a spus ea.
Si inainte ca fiul ei sa poata spune ceva a adaugat:
„Stii, e mult mai tanar decat ma asteptam.”
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Fereste-te de intrebarile nebune si nefolositoare, caci stii ca dau nastere la certuri. [2Timotei 2.23]

Staretul unei manastiri s-a saturat de interminabilele intrebari ale unui tanar discipol. Asa ca i-a zis:
„-Poti sa-mi mai pui o singura intrebare, dar numai una, si iti promit ca iti voi da raspunsul corect.”
Dupa ce s-a gandit cateva zile, discipolul s-a intors si a intrebat:
„-Invatatorule, care este cea mai buna intrebare care merita pusa?”
„-Aceasta.” i-a raspuns maestrul. „Iar raspunsul meu este cel corect.”

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc;

daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste.

Degeaba va sculati de dimineata si va culcati tirziu, ca sa mincati o piine cistigata cu durere;

caci preaiubitilor Lui El le da piine ca in somn.  [Psalmul 127.1,2]

Un grup de marinari a primit o invoire de pe un vas ce stationa in largul coastei si urcand intr-o barca au venit la tarm.
Au intrat intr-o carciuma unde au ramas chefuind pana dupa miezul noptii.
In cele din urma s-au intors la tarm, au urcat in barca si au inceput sa vasleasca spre corabie.
Era intuneric, erau beti, asa ca au vaslit din greu toata noaptea fara sa reuseasca sa nimereasca corabia.
In zori, istoviti, dar ceva mai treji, au observat ca nu dezlegasera barca de la mal.

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele făcute cu blindetea intelepciunii!
Dar daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului.
Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este paminteasca, fireasca; draceasca.

Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele.
Intelepciunea care vine de sus, este, intii, curata, apoi pasnica, blinda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica.
[Iacov 3.13-17]

Se zice ca Robinson Crusoe a fost evreu.
Dupa ani intregi petrecuti pe insula pe care naufragiase el vede intr-o zi o corabie in larg.
Aprinde un foc, face semne disperate, pana cand cei de pe corabie il observa si trimit o barca.
Robinson le spune pe scurt povestea sa si ii roaga sa-l duca pana in Anglia.
„Urca in barca” ii spune capitanul.
„Un moment” i-a rugat Robinson
„Inainte de a pleca as dori sa va arat toate lucrurile pe care le-am realizat in toti acesti ani pe insula.”
Capitanul a acceptat politicos si l-a insotit pe robinson in timp ce acesta ii arata insula.
„Aici este locuinta mea principala. cu primul gard pe care l-am facut.
Alaturi tarcul caprelor, iar dincolo sinagoga.
Dupa aceea grajdul, via, cealalta sinagoga…”
„Iarta-ma” l-a intrerupt capitanul „dar nu esti singur pe insula?”
„Ba da, singur singurel.”
„Pai si atunci de ce ai construit doua sinagogi?”
„E la mintea cocosului” a replicat robinson
„Aceasta e sinagoga la care ma duc, cealalta este sinagoga la care nu ma duc.”

La care biserica nu va duceti weekend-ul asta? 🙂

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Binecuvintat sa fie Domnul, care zilnic ne poarta povara, Dumnezeu, mintuirea noastra. [Psalmul 68.19]

Doi calugari ce calatoreau impreuna au ajuns pe malul unui rau involburat. Acolo au intalnit o femeie care se temea sa traverseze si le-a cerut ajutorul. Cel mai tanar dintre calugari a pornit inainte prin rau fara sa o invredniceasca macar cu o privire. Celui varstnic i s-a facut mila de ea asa ca a luat-o in spate si a trecut-o raul, apoi si-a continuat drumul.
Cei doi au mers in tacere cateva ore.
In cele din urma tanarul nu s-a mai putut abtine si a izbucnit:
„Nu inteleg cum ai putut sa iei acea femeie in spate cand stii bine ca am facut un legamant sa nu ne atingem de vreo persoana de sex opus!”
Batranul a parut surprins, dupa care i-a raspuns:
„E adevarat, eu am purtat femeia aceea in spate timp de doua minute, tu insa o porti in inima de cateva ceasuri!”

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Ia seama dar,  ca lumina care este in tine, sa nu fie intuneric. Asa ca, daca tot trupul ta este plin de lumina, fara sa aiba vreo parte intunecata, va fi in totul plin de lumina, intocmai ca atunci cind te-ar  lumina o lampa cu lumina ei mare. [Luca 11.35,36]

Un batran care tragea sa moara i-a chemat pe cei trei fii la capataiul sau si le-a spus:
„Nu pot imparti in trei ceea ce am.
Ar insemna sa dau fiecaruia prea putin.
Prin urmare am hotarat sa las tot ce am ca mostenire aceluia dintre voi care se va dovedi cel mai intelept. Acela va sti ce sa faca si apoi ii va ajuta si pe ceilalti.
Am pus pe masa cate un banut pentru fiecare.
Luati-i.
Cel care va reusi sa cumpere cu acest banut ceva care sa umple coliba, va primi mostenirea.”
Cei trei fii au plecat. Fiecare a incercat sa gaseasca ceva cit mai voluminos, dar suficient de ieftin sa poata fi cumparat cu un banut.

Primul a cumparat fan. Dar n-a putut umple coliba decat pana la jumatate.
Al doilea a cumparat fulgi. Dar nici el nu a izbutit sa umple coliba decit pe sfert.
Cel de-al treilea fiu s-a intors abia catre seara.
A scos din buzunar o lumanare, a pus-o pe masa, a aprins-o, si casa s-a umplut de lumina.
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Daca vreunul crede ca este ceva, macar ca nu este nimic, se inseala singur [Galateni 6.3]

Un invatacel care dorea foarte tare sa-si vada maestrul si sa-i vorbeasca s-a dus acasa la el si a ciocanit la usa.
„Cine-i acolo?” a intrebat invatatorul
„Eu, Rinzo.”
„Pleaca!” a strigat cu asprime invatatorul si a continuat sa bombane.
Rinzo s-a indepartat intrebandu-se ce l-a infuriat atat de tare pe maestrul sau.
Dupa cateva ceasuri s-a intors si a ciocanit din nou, ceva mai sfios.
„Cine-i acolo?” a intrebat invatatorul
„Rinzo…”
„Pleaca!” a strigat invatatorul, adaugand cateva cuvinte aspre.
Rinzo a plecat complet zapacit si indurerat. nu mai intelegea nimic.
Toata noaptea s-a gandit.
Dimineata, nedormit si cu inima stransa s-a dus iarasi la usa invatatorului si a ciocanit.
„Cine-i acolo?”
„Nimeni…” a raspuns incet invatacelul
„Ah, tu esti, Rinzo? intra, usa e deschisa.”
Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Noi, care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi, si nu sa ne placem noua insine.

[Romani 15.1]

Un batrin intelept si discipolul sau mergeau pe un drum in toiul noptii.
Inteleptul tinea in mana o lampa.
„Inteleptule” ,a intrebat invatacelul, „este adevarat ca vezi pe intuneric?”
„Da, este adevarat.”
„Atunci de ce ai luat lampa?”
„Ca sa nu dea altii peste mine.”


Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod