Doi oameni s-au suit la Templu sa se roage; unul era Fariseu, si altul vames.

Fariseul sta in picioare, si a inceput sa se roage in sine astfel: ,Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta. Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele.

Vamesul sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea in piept, si zicea: ,Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!

[Luca 18.10-13]

Atunci cind ne judecam pe noi insine in comparatie cu alti oameni, e destul loc pentru multumire de sine; iar multumirea de sine ucide credinta, de vreme ce credinta se naste dintr-un sentiment al nevoii. Dar atunci cind ne comparam pe noi insine cu Isus Hristos, si prin El cu Dumnezeu, sintem smeriti in pulberea pamintului, si atunci credinta se naste, pentru ca nu-ti ramine altceva de facut decit sa te increzi in mila lui Dumnezeu.

William Barclay

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Anunțuri