Si-a venit in fire, si a zis: ,Cati argati ai tatalui meu au belsug de paine, iar eu mor de foame aici! Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu, si-i voi zice: Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai.’

Si s-a sculat, si a plecat la tatal sau.

Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut, si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui, si l-a sarutat mult.

[Luca 15.17-20]

Fiul care se intoarce acasa era intru totul ceea ce eram eu, si ceea ce voiam sa fiu. Atita timp umblasem dintr-un loc in altul: intilniri, rugaminti, amenintari si mingiieri. Acum doream doar sa ma odihnesc intr-un loc sigur, de care sa ma simt legat, un loc unde sa ma simt acasa.

Henri Nouwen

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Anunțuri