Un om avea doi fii. Cel mai tanar din ei a zis tatalui sau: „Tata, da-mi partea de avere, ce mi se cuvine.” Si tatal le-a impartit averea. Nu dupa multe zile, fiul cel mai tanar a strans totul, si a plecat intr-o tara departata, unde si-a risipit averea, ducand o viata destrabalata. Dupa ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa. Atunci s-a dus si s-a lipit de unul din locuitorii tarii aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui sa-i pazeasca porcii. Mult ar fi dorit el sa se sature cu roscovele, pe care le mancau porcii, dar nu i le da nimeni.

[Luca 15.11-16]

In cautarea unei fericiri imaginare, ne pricinuim mii de rele adevarate.

Jean Jacques Rousseau

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Anunțuri